Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

miercuri, 29 mai 2013

Azi sunt fericit pentru că...

De dimineaţă, ca de obicei m-am trezit odihnit si cu chef de viaţă.
Ce vreau să zic este că am constatat un lucru important având în vedere că în majoritatea dimineţilor in trecut ma trezeam trist si obosit iar în mintea mea încolţea de fiecare dată acel gând sumbru si ciudat de teama si fior rece pe care sunt sigur că multi dintre noi l-am încercat la un moment dat:
"De ce să mă mai trezesc!?" "Ce rost are totul!?" Oricum ziua de azi va decurge la fel ca şi cea precedentă şi ca şi cea de dinaintea ei.

Sunt fericit ca eu cel de acum il constientizez pe eu cel dinainte pierdut intr-o stare de sine. Trist.
Ce usor ne pierdem in noi insine!

Mulţi au scris si vor scrie multe cărţi cu reţete despre fericire şi vor fi încă şi mai mulţi care vor încerca să le aplice, dar puţini dintre ei vor reusi cu adevărat. O reţetă universală aplicabila pentru toti încă nu s-a inventat sau poate încă nu s-a născut mintea aia strălucită capabilă s-o facă.
Tot ce ne ramane de facut până atunci nu este decât să căutăm în noi insine dorinţe, motivaţii şi semnificaţii. Pentru că sensul si magia vieţii nu stă în cărţi şi reţete de fericire absolută ci în modul în care fiecare dintre noi reuşeşte s-o afle.

Fericirea este relativă. Este o stare de sine alunecoasa.
Posedati de stari afirmam că ea nu există cu adevărat. Nu o putem defini cu exactitate, însă putem intelege că ea e acolo atunci când ni se face pielea de gaina ascultand muzica, când ne saltă inima din piept de emotie inainte sa ne vedem cu cineva drag, când ne bucurăm de bucuria altora sau când te trezesti ca mine de dimineaţa cu poftă de viaţă ştiind că totusi azi e atât de departe de a fi o zi specială.


De multe ori bucuria mă cuprinde, aşa brusc, atunci când văd un copac înflorit, un stol de pasari calatoare sau cand observ pe cineva care face o fapta buna.
Intr-o zi am inceput sa rad singur atunci când, in autobuz fiind, am zărit doua femei trecute demult de jumatatea vietii, se vedea ca sunt prietene de o eternitate, glumeau, radeau se sprijineau una pe cealalta sau mai bine zis de cealalta intr-un mare haz de necaz de batranete si de viata grea. Mi-au observat rasul au zambit si au glumit cu mine. Subtil imi facusera un cadou frumos. O stare de bine care s-a pastrat toata ziua.

Mă gândeam că ele suntem noi de astăzi şi că, dacă lucrurile îşi urmează cursul firesc, ar fi atât de drăguţ să avem şi noi, când vom fi ca ele, un umăr pe care să ne sprijinim şi cu care să împărţim momente şi să ne repovestim viaţa. Prieteni la bătrâneţe nu-ţi mai faci, aşa că păstraţi-i alături pe cei cu care aţi împărţit momente căci la final ei vor fi cei cu care veţi încerca să vă resuscitaţi memoria şi să vă amintiţi de vremurile de acum.

Ne pregătim cu toţii pentru viata cat ne pricepem mai bine, ne căutăm în permanenţă sensul si calea si mai ales cautam sentimentul acela puternic numit fericire care speram sa dureze o veşnicie. Sperăm să-l menţinem viu toată viaţa, însă ne e greu să căutăm în cel mai accesibil loc: în noi înşine. 
Oriunde am merge, singura variabilă asupra căreia putem sa avem controlul suntem chiar noi. Oamenii vin şi se duc, locurile şi situaţiile se schimbă cu viteză luminii, singură investiţie reală rămâne în final tot in noi. Indiferent de cât ne-am dori să rămânem agăţaţi de acel ideal în care emoţiile durează o veşnicie totul este in permanenta schimbare inclusiv starea noastra de sine.

Doar fiind convinşi că de la inceput si până la sfârşitul călătoriei ca povestea noastră va fi mereu acel basm cu final fericit, chiar si atunci când dezechilibrul apare, nu am mai pierde atât de multe trairi frumoase.

Nu doar palpitantul şi aventura fac viaţa mai fericita. 
Aşadar, să ne bucurăm de ziua de azi, e singura certitudine pe care o avem la îndemână.

Călătoria este acum.

luni, 27 mai 2013

Azi sunt fericit pentru că...


  

 ...sunt înconjurat de oameni imperfecţi, cu poveşti de viaţă imperfecte!
Sunt fericit pentru că exist astăzi şi voi fi fericit în fiecare zi de mâine!
  Sunt fericit, când: am ochelarii fumurii la ochi şi pot să privesc Soarele, când simt cum adie vântul, când mă plimb vara prin ploaie, când primesc un mesaj de bună dimineaţa sau de noapte bună, când mă sună cineva doar pentru că îi era dor de vocea mea, când merg pe stradă şi îmi zâmbeşte o față necunoscută, când merg prin parc şi văd un cuplu fericit, cand văd o mamă plimbându-şi copilul în braţe, când îmi sare în braţe persoana pe care o îndrăgesc, când îmi spune cineva că am un zâmbet frumos, când îmi fac o nouă tunsoare, când înnot dezbrăcat în mare pe plaja pustie.
 Când mă trezesc la 5 după-amiaza în unele zile din weekend, dupa o noapte "grea", când primesc aplauze, când îmi zice cineva să am grijă de mine, când descopăr o melodie nouă care îmi place, când mănânc batoane de ciocolată sau ceapă verde, când fac alte persoane fericite, când stau cu sora mea de vorbă despre banalităţi, când primesc şi când ofer cadouri, când vizionez filme de dragoste, când se alintă o pisică de picioarele mele, când văd răsăritul şi apusul Soarelui, când privesc cerul albastru, când privesc stelele, cand mă dau în leagăn, când dansez pe melodia preferată, când scriu o poezie, când recitesc mesaje mai vechi de la persoane pe care le-am iubit cândva, când am sentimentul că însemn ceva pe lume, şi mai ales sa pot aduce picătura mea de înțelepciune în jurul meu.

Şi când mă gândesc că ieri eram trist!