Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

joi, 17 octombrie 2013

Mica lecție de iubire

“Fiecare persoana s-a născut cu o misiune specială de a învaţa si de a evolua. Fiecare dintre noi alege o tema pentru viaţa sa, si va lucra, asupra unor lecţii de viaţa.” 


   M-am trezit pur si simplu născut pe acest pămant. Unii dintre noi nu si-au înţeles scopul, alţii l-au aflat pe parcurs, alţii l-au interpretat greşit, iar alţii nu l-au găsit niciodată. În vieţile noastre incredibil de pămanteşti ne luptăm pentru orice nimic. Adeseori fără un scop anume. Adeseori, grijile si ţelurile noastre sunt majoritatea materiale si lumeşti.  

   Îmi place sa cred ca vin pe acest pămînt cu un scop superior, acela de a face bine planetei Pămînt si locuitorilor ei. M-am născut pentru a evolua si pentru a facilita evoluţia celor din jurul meu. Împart celorlalti din cunoştinţele proprii, vindec, răspandesc din energia mea. Simt adesea ca nu am nici o legătura cu ceilalţi si chiar dacă de multe ori fac tot ce îmi sta în putinţă pentru a fi plăcut, sufăr adesea de sentimentul de izolare si înstrăinate. De multe ori mă simt singur si neînţeles. Am o sensibilitate deosebita fata de oameni, fata de tot ceea ce înseamnă substanţe chimice, dar si fata de violenta. Mă simt atras fata de un scop anume si “simt” ca trebuie sa fac un lucru anume  chiar dacă acest lucru înseamnă sacrificiu.

   Îmi place sa cred ca am un suflet frumos, care iubeşte mult…

  Mă confrunt cu dificultăţi de adaptare în familia în care m-am născut. Fata de membrii familiei din care fac parte mă simt legat mai mult “fizic”, dar nu neaparat si spiritual. Atrag fără voia mea relaţii dificile care implica uneori abuzuri, dependenţe emoţionale, infidelitati. Atrag de asemenea confesiunile celor din jur. Mă las antrenat în situaţii dificile si probleme familiale, în dependenţe (emoţionale, de substanţe, de oameni, de abuzuri) pentru a uita ca sunt ‘altfel’ decat ceilalţi. 


Nu aşteptaţi ca altcineva sa va rezolve problemele proprii. Oricine ar fi nu poate interveni!

Dragi suflete, scopul vieţi este sa invaţaţi sa aveţi limite sănătoase cu ceilalţi. Iubirea de oameni este cel mai sănătos mod de a trai cu ceilalţi în pace si armonie si in mare dragoste cu fiinţele care va iubesc în mod necondiţionat!

Oamenii tind sa ceară altora ceea ce lor înşişi le este greu sa dăruiască. Aşteptăm si cerem altcuiva ceea ce nouă ne este greu sa daruim… Iubire necondiţionată! Dacă aşteptăm ca altcineva sa ne facă sa ne simţim iubiţi, doriţi, sa ne facă sa ne simţim în siguranţa, ar fi timpul sa înţelegem ce se întîmplă de fapt. 

În primul rînd, ar trebui sa simţim toate aceste sentimente fata de noi înşine, apoi sa cerem altcuiva sa ni le ofere. "A iubi necondiţionat" înseamnă a iubi fără reţineri, îngrădiri, sau constrîngeri.Dacă noi înşine nu ne oferim o astfel de iubire, atunci care este punctul de referinţa la care raportăm iubirea care ne-ar împlini viaţa? Cum sa ştim ce căutăm, ce aşteptăm de la celălalt?

Pentru a şti ca exista o astfel de iubire, ar fi trebuit sa citim undeva despre ea, sa vedem un film, sau, undeva, cineva… sa ne fi arătat fatete ale ei. Lucrurile nu stau insa asa.

Ne-am născut stiind ce inseamna "a iubi necondiţionat".

Este un “dar” ce ne-a fost dat inca de la inceput. Odata insa ce sufletele noastre au imbracat forma umana, a aparut conditionarea care ne-a limitat credinta in iubire necondiţionată. A fost stearsa si inlocuita cu alte credinte despre lume si viata. Am invatat ca actiunile noastre declanseaza anumite reactii. Am invatat ca suntem buni sau rai. Am invatat ce este bine sa facem si ce nu. Acesta a devenit punctul nostru de referinţa, indepartandu-ne astfel de ceea ce ne este innascut. Odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experiente, parca nici nu mai speram sa-l regasim.
Si totusi, in adancul sufletului stim ca o astfel de iubire exista. Am fost invatati ca este o fantezie… ca tanjim dupa ceva inexistent… Nu este adevarat! Sufletul nostru tanjeste dupa acel „ceva” pe care-l cunoaste dintotdeauna!

Ar trebui sa ne alocam timp sa descoperim ce inseamna pentru noi iubirea necondiţionată, in loc sa depindem ca altcineva sa o facă pentru noi. Dacă nu ne este clar, dacă nu ştim ce înseamnă sa iubesti necondiţionat, atunci cum sa stim ce vrem de la ceilalţi? Ne asteptam ca cineva sa ne ofere un „ceva”, dar nu stim ce este de fapt acel „ceva” pe care ni-l dorim. Mergand pe un astfel de drum sunt mari sansele sa fim dezamagiti. Le vom atribui mereu altora puterea de a ne dezamagi, desi ei nu stiu ce aşteptăm de la ei. Dacă nu suntem capabili sa ne exprimam nevoile intr-o maniera clara, nimeni nu va sti ce cerem, ce ne dorim cu adevarat. Iar dacă noua nu ne este clar, cu siguranţă ca nu va fi nici pentru ceilalţi.

A gasi iubirea necondiţionată înseamnă a te gasi pe tine insuti.

Cand te-ai concentrat ultima data pe ceea ce esti tu intr-adevar? Citind aceste randuri, raspunsul iti poate parea usor, dar, de unde incepi? Unde incepe „drumul” catre iubirea necondiţionată?

Este nevoie sa treci prin experiente dureroase care iti produc furie si amaraciune. De ce? Care e lectia pe care o ai de invatat din acestea?

Fii recunoscator acelora pe care destinul ti i-a scos in cale pentru a te ajuta sa inveti aceasta lectie. Lasa deoparte resentimentele, chiar dacă acesti oameni te-au ranit. Este imposibil sa te iubesti necondiţionat dacă nutresti sentimente precum amaraciune, furie, vina sau orice alt sentiment care nu înseamnă iubire. Atunci cand privesti prin „binoclul” tau, vezi lucrurile in modul in care ai fost invatat sa o faci. De exemplu: Acea femeie ti-a lovit masina cea noua pentru ca tu nu meriti o masina noua, sau copiii nu te asculta pentru ca nu le pasa de tine, partenerul tau este nervos pentru ca il invinuiesti pentru lucruri pe care nu le-a facut. Ghinion! sau Nu ai noroc! Ti se pare cunoscut?

Concentrează-te pe ceea ce esti!

Eliberează-te de trecut, eliberează-te de durere, si iartă!

A ierta înseamnă a lasa deoparte resentimentele, furia, razbunarea. A te elibera de dorintă de razbunare asupra trecutului te va conduce catre iubire necondiţionată. Lumea nu-ti datoreaza nimic. Meriti, la fel ca toti ceilalti! Si  suntem aici, in calatoria noastra, pentru a-i ajuta si pe altii sa se vindece.

Învaţă sa te iubesti necondiţionat, stiind ce-ti doreşti cu adevarat si stiind ca esti capabil sa daruiesti inainte de a astepta sa primeşti din partea celorlalti. Acestia sunt primii pasi pe cărarea iubirii neconditionate…

Este importantă perspectiva din care privesti aceasta lectie, astfel călătoria iti va parea uşoară sau dificilă.
Alegerea mereu va fi la voi! Fiţi iubire!

Namaste!


Fericirea mea de azi...


   
Astăzi, fericirea pentru mine este o contopire perfecta intre plăceri, responsabilităţi si concesii. Faptul ca iubesc si ca nu cer nimic in schimb, dar mai ales ca știu ca sunt iubit; si azi nu am avut nevoie de cuvinte ca sa ştiu asta. Astăzi spre deosebire de ieri știu ca iubirea se împarte in mai multe capitole și ca fiecare pagina are un înțeles aparte, un scop, iar cartea unde se afla povestea "tinereții fără bătrînețe și a vieții fără de moarte" trebuie parcursa pana la capăt. 
 Sunt fericit ca sunt deschis şi flexibil. Îmi place cum se schimbă totul şi sunt recunoscător pentru toate schimbările, căci acestea sunt daruri oferite mie, spre propriu-mi folos.

  Sunt fericit cu ceea ce am dar tind spre mai mult, si azi nu mă mai uit in ”oala” altuia, azi nu compar.
  Astăzi mai simt o urma a ceea ce a fost ieri, dar nu mai doare, sunt doar reziduuri de emotii din zilele trecute.
   Acea oboseala si lipsa de energie data de excese...  azi sunt satul de excese.
   Fericirea in final este in puterea ta, fericirea este in cei de langa tine, fericirea sta intr-o ”pereche de ochelari” care iti arata lumea altfel.

Si fericirea nu sta  zambete, ea trebuie sa fie o stare a constiintei! 

Azi sunt fericit fără motiv!

Ai grija de mintea, trupul si sufletul tau!

  Optimismul este o caracteristica personala si de el depinde reusita in viata si propria fericire.

    Desi lumea in care traim astazi se bazeaza foarte mult pe “imagine”, acesta nu este singurul lucru pentru care sa ne ingrijim de propria persoana cu regularitate.

    Stim, cu siguranta, ca frumusetea sufleteasca este de neinlocuit fiind cea care poate spori constant si cea pentru care iubim si admiram oamenii. Insa, daca putem avea un suflet frumos intr-un trup ingrijit, de ce nu?
Ingrijirea personala nu tine cont de virsta, de starea sufleteasca, de inaltime, kilograme sau profesie. Tine doar de respectul pe care il avem fata de propria persoana.
    Cu totii avem zile bune si zile mai putin bune, zile in care ne trezim cu “fata la cearceaf” sau zile pe care pur si simplu vrem sa le stergem cu buretele din existenta noastra. Unul din regretele pe care ar trebui sa le avem legat de aceste zile proaste este ca atunci nu ne “arde” sa avem grija de sufletul nostru, de aspectul nostru exterior si chiar de mintea noastra. Timpul pe care il pierdem “blocati” in acest punct nu ni-l inapoiaza nimeni. Si, din pacate, sufletul nostru si trupul nostru nu pot “striga”: Ai grija de mine si azi si maine si mereu! Ar fi ideal sa ne obisnuim cu o rutina in ceea ce priveste ingijirea noastra: sa avem grija de sanatatea noastra, sa facem miscare, chiar daca mergem doar la o plimbare usoara, sa cantam, sa dansam, sa mancam sanatos, sa citim si sa ne uitam la lucruri care ne fac placere, sa ne intalnim cu prietenii, sa ne ingrijim de aspectul nostru exterior, de corpul nostru, sa reusim sa ne incarcam doar cu energie pozitiva, sa ne bucuram de lucrurile mici si simple pentru ca ele constituie esenta.
   Sunt citeva amanunte pe care nu ar trebui le uitam niciodata atunci cind vrem sa ne ridicam moralul, si nu numai, incercam sa imbunatatim tot ceea ce avem, ne exploatam la maxim atuurile.

Nu uitati sa zimbiti!

Un zambet frumos si sanatos face mai mult decat credem. Si ca sa aratam bine, incercam sa zimbim cat mai des. Zambetul, ne face mai frumosi, ne ajuta inima sa functioneze corect, ne lumineaza chipul si ne pune in valoare!

"Nu exista femei urate, ci doar femei neingrijite." - @Valentin Dragomir

marți, 15 octombrie 2013

Despre fericire

Am scris titlul și m-am oprit. Am închis pagina. Am salvat înainte. Am redeschis. Și am văzut o mare de alb și două cuvinte. Iar în marea de alb zburda fericirea. A mea, a ta, a noastră. Fericiri diferite, puncte unite, văi separate, abis și din nou alb.
Am așezat cele două cuvinte și aș vrea să le explic. Să vorbesc despre fericire. Dar cum să explici fericirea și să transformi marea de alb? Mă pierd. Înot printre amintiri și o caut. O găsesc rapid: 23 de grade, soare, oameni frumoși. Ultima mea fericire.
Încă înot. Mă lovesc de alte fericiri și dau nas în nas cu trecutul. Ca un efect de domino, o fericire o descoperă pe alta. Și când una lipsește se creează vârtej. Mai puternic, mai aprig, mai dornic să cuprindă o nouă fericire.
Suntem niște ignoranți. Și eu, și tu. Când avem fericire, ne bucurăm. Râdem, construim, dăm din aripi. Apoi uităm. Uităm că avem deja fericire și ne zbatem într-o colivie sarcastică avizi să ne luăm zborul și să prindem alte fericiri. Toată viața suntem vânători de fericire. Niște nefericiți. Ne uităm după fericirile altora și fericirea noastră se stinge înnăbușit. O ignorăm, tăcută fiind și devenită neputiincioasă. E plămădită cu sudoare și alungată în milisecunde pe ușa din dos, căci în goana după fericiri uiți că îți dai la o parte propria fericire.
Există totuși oameni mereu fericiți, binecuvântați cu fericire. Oameni fără colivie pentru care darul suprem nu se exprimă în zerouri pe hârtie și carate în pietre. Sunt oameni care iubesc. Iubesc viața și viața le dă fericire. Sunt oameni care se bucură de fericirea lor. Nu o măsoară pentru că fericirea nu poate fi măsurată și încadrată în parametri tehnici. Nu poți sa spui azi sunt fericit, doar fericit, mai fericit, de 100 de ori mai fericit. Fericirea se simte și vibrează doar în pulsații pe minut antrenând cu ea, ca un tot, bătaia inimii, fluxul sângelui, oscilația creierului.
Ești un om fericit. Uită-te în jur și găsește-ți fericirea. E acolo, dar nu strigă, nu se zbate, nu te cheamă. Ar trebui să știi unde o găsești. Și din ignoranță brută, zilele se scurg, treci pe lângă ea și nici n-o observi. Dar ea așteaptă. Cuminte, sfioasă, răbdătoare. Nu pleacă nicăieri. Tu pleci de lângă ea. Și te mai și întrebi de ce n-ai fericire!

Și totuși când ai fericire? Când te plimbi noaptea, pierdut, te trezești brusc și vezi lumina lunii!? E parte din fericirea ta. Când te plimbi printre idei si ganduri și-ți cauți locul într-o mare de alb, cum fac eu acum! E tot parte din ea. De fapt, tot ce ai, și tot ce dai, și tot ce-ți vine-n cale sunt părți din fericirea ta.

vineri, 4 octombrie 2013

Azi sunt fericit pentru că...

...mă pot schimba într-o maniera pozitivă şi mintea mea este acum nouă.

Mă eliberez cu bucurie de trecut. 

Sunt în pace.

Doresc să mă schimb şi să mă dezvolt.

Vreau să evoluez.

În lumea mea sunt singura autoritate, pentru că sunt singura persoană ce gândeşte în mintea mea. Sunt bine structurat şi echilibrat. 
Respir.
Mă relaxez şi am încredere în procesul vieții. 
Mă ridic pentru mine şi viața mă sprijină.
Creez acum o viața la care îmi place să mă uit.
Sunt împăcat. Mă iubesc. Mă aprob!
Sunt luat în seama şi apreciat în cele mai pozitive moduri. 
Sunt iubit.
Sunt liber să ma mişc şi trăiesc în armonie. Iubesc viața.

Simte Învață Evoluează
#ValentinDragomir

Melancolie de toamnă

   Îngălbenesc frunzele şi cad, iată-le cum vin mai aproape de noi. Zgribulite se adună grămezi la picioarele noastre. Toată vara au tînjit după privirile noastre, dar noi ne-am ţinut ochii mai mereu în pămînt. Acum au venit în calea privirilor noastre şi noi continuăm să le ignorăm, să privim fără să vedem şi, cel mult, le  mai împrăştiem cu picioarele din cînd în cînd. Doar cîteva fetiţe şi cîte-o bunicuţă le mai adună şi le aşează acasă între pagini de carte sau undeva pe-o măsuţă.

A venit toamna … cu frig şi cald, cu mere şi nuci, cu pere şi gutui… a venit cu dor de munte şi de alb, cu ale ei miraculoase, fascinante, copleşitoare rochii. Pregătiţi-vă, pentru că oricît de tare v-aţi strînge coastele, n-o veţi împiedica să va atingă sufletul. Are ea aşa un dar, de a ne atinge sufletul şi de a-l face să se scuture de toate zorzoanele verii efemere… A venit toamna şi ne îndeamnă a deznădejde şi a sfîrşit de lume, să ne găsim salvarea într-o îmbrăţişare, într-o îmbrăţişare cît cerul, cît dorul si cît gîndul de mare.
Nemaiavînd concurenţa soarelui arzător, chipurile ne sînt mai luminoase acum. Doar toamna ştie să ne scoată în evidenţă zîmbetele şi strălucirea ochilor, bunătatea sufletului şi cuminţenia minţii. Toamna are o blîndeţe a ei aparte şi o melancolie numai bună să te facă să priveşti în tine însuţi.

   În cămară ai adunat una alta, dar în suflet ce-ai reuşit să aduni pînă acum? – te întreabă Toamna. Ai strîns ceva iubire? ceva înţelepciune? ceva bunătate? sau te bazezi doar pe zacuscă, murături şi gogoşari!?

marți, 1 octombrie 2013

Masca



   O porţi în fiecare zi… O porţi pentru că în spatele ei nimeni nu te cunoaşte, nu te înjoseşte, nimeni nu te subjugă, nu te răneşte… Nimeni nu-ţi accesează sensibilitatea, emoţiile, tristeţea sau bucuria, adevărul… În spatele ei te simţi protejat… îţi aduni iluziile, îţi înduri dezastrele, îţi schimbi ideile şi sentimentele, îţi păstrezi tainele şi lacrimile… Îţi menajezi destinul şi o porţi…


   În acest tandem numit viaţă e un accesoriu la modă, pentru modă şi în modă… Fie că e de profesor sau de intelectual ce se vrea a surprinde, că e de amant/ă îndrăgostit/ă sau de soţ/ie înşelat/ă, de erou invingibil sau de prieten iubitor, o porţi întotdeuna şi ea nu e niciodată aceeaşi, ci se schimbă după starea rolului pe care îl joci…


   Dar ce mască îţi pui, sau ce mască îţi rămîne când rămâi în singurătate, când nimeni, absolut nimeni nu te mai priveşte, nu te mai controlează, nu te ascultă, nu îţi cere nimic, nu se roagă de tine, nu te atacă…


   Cine eşti tu fără mască?

Dezvoltarea personală integrală

Viața este un întreg parcurs de învățare. Peste tot în jurul nostru există surse de informații dar cred că informațiile luate separat - fără a le conecta între ele și împreună cu experiențele de viață pe care le trăim - au o valoare ce se apropie foarte mult de zero.

  Câteva întâmplări din ultima vreme m-au determinat să scriu despre sursele mele de informație și despre modul în care m-au format și o parte dintre ele au ajuns să existe în acest fel pe această pagină destul de variată ca arie de interese.
   Mărturisesc că la început am crezut că informațiile învățate la școala îmi vor fi de ajuns pentru o viață. Nu a fost așa. A venit o vreme când mi-am dat seama că acestea reprezentau numai o parte infimă din ceea ce aveam nevoie. Și am început să caut.

   Am învățat că oamenii au puterea de a se depăşi pe ei înşişi în aşa fel încît viaţa lor să fie interesantă şi plină de semnificaţie și asta depinde într-o mare măsură de gândurile lor și de impactul acestora asupra subconștientului.
Am aflat de asemenea cum gândurile noastre (prin forța lor asupra subconștientului) au o putere vindecătoare infinită asupra dezechilibrelor energetice în general și a bolilor în particular și că schimbându-ne radical modul de a gândi ne putem schimba radical viața ca întreg.
Am învățat că neînțelegerile dintre oameni provin din faptul că nici un creier nu e identic cu altul și mai mult de atât, că legăturile neuronale pe care le facem sunt complet diferite ceea ce duce la moduri diferite în care vedem și înțelegem viața în general. Am fost surprins la acea vreme să aflu că gândurile noastre ale tuturor luate împreună (alături de acțiunile pe care acestea le generează) influențează decisiv felul în care Pământul evoluează. Și am mai aflat că acest lucru nu e o poveste new age ci un fapt dovedit științific.


   Am învățat că ideologiile/sistemele dogmatice de credințe ne pot ajuta doar până la un punct dar ne limitează să ajungem înțelegerea profundă a lumii dacă ne oprim la ele, înțelegerea profundă fiind una personală, unică, așa cum este și modul unic în care ne conectăm neuronii. În plus, am învățat că uneori, în anumite momente, este bine să trăiesc ca și cum abia m-aș fi născut și nu există nimic și nimeni care să mă învețe ceva, trebuind să descopăr totul singur.
Am învățat să iau ce rezonează cu mine și ce simt că-mi folosește din orice material, text sau video pe care îl întâlnesc indiferent de cât de controversată este sursa acestuia știind că Universul ne vorbește în diverse feluri care ne pot scăpa dacă ne oprim la aparențe sau la părerile celor din jur.
Am aflat cu surprindere că oamenii (chiar și cei de știință) preferă mai degrabă să rămână în cunoștințele științifice vechi decât să accepte noile descoperiri  și că reticența la nou este frâna principală în evoluția și armonizarea noastră ca societate. Alte descoperiri științifice de mare valoare din lumea medicinei "stau încă la coadă" pentru a deveni cunoscute de marele public.
   Am învățat că fizica învățată la școală este una total neîncăpătoare pentru explicarea foarte multor fenomene și că, la extrema cealaltă, fizica cuantică este „absurd de risipitoare postulând un număr imens și în continuă creștere de universuri care există în paralel nedetectabile decât prin hubloul îngust al experimentelor din mecanica cuantică” (Richard Feynman). Acest lucru alături de multe altele face ca Universul în care trăim să fie unul mai straniu decât ne putem imagina.
Luând în considerare existența lumilor paralele nu m-a surprins faptul că profețiile făcute pentru luna decembrie a anului trecut nu s-au împlinit aici.
Deși unii au rămas la ideea că fizica cuantică este o teorie destinată numai particulelor subatomice, faptul că s-a demostrat contrariul m-a bucurat foarte mult cu toate că este încă un lucru insuficient cunoscut.
Faptul că am aflat acest lucru m-a ajutat să înțeleg conceptul de psihologie cuantică  și modul în care poate fi acesta aplicat concret în ceea ce se numește crearea realității. A decurs de la sine și faptul că noi toți împreună co-creăm realitatea fie că o facem conștient sau inconștient.
   Am învățat că Universul are o dimensiune spirituală  și că are o frumuseți care de multe ori ne scapă privirii și înțelegerii. Am înțeles că asta are o profundă legătură cu conștiința ca întreg  iar noi, oamenii, avem nevoie de schimbări interioare radicale dacă ne dorim să o înțelegem. De asemenea am aflat că transformările interioare implică o muncă de durată  iar integrarea aspectelor noastre neplăcute și reflectate de ceilalți este strict necesară. M-am bucurat să aflu că oricare ar fi stuațiile de viață prin care trec acestea pot fi depășite.


   Am învățat că pentru a avea o relație cu ceilalți este nevoie mai întâi să mă cunosc pe mine însămi, să mă înțeleg și să mă accept. Am aflat că relațiile umane pot fi superficiale dar se pot trasforma în relații profunde dacă există voință și căutăm îndeajuns calea spre celălalt.
   Am înțeles că astfel de relații armonioase se stabilesc doar dacă oamenii își oferă unii altora libertate  și m-am convins că drumul spre compasiune poate fi străbătut doar învățând empatia.
   Am realizat că informația este sterilă atunci când nu este verificată prin experiență personală și am observat că-mi este util să-mi așez experiențele personale pe hârtia virtuală deoarece asta îmi aduce clarificări și o privire de ansamblu asupra acestora.
   Am învățat informații extraordinar de utile din filmele documentare ceea ce m-a determinat să inițiez seria "Informații care mi-au schimbat viața" deoarece chiar așa a fost.
   Am învățat ce însemnă fitness-ul mental și emoțional și beneficiile acestora în viața cotidiană și am început să-mi studiez reacțiile în cadrul exercițiilor de imaginație și în situațiile variate regăsite în filmele artistice.
Și pentru că mi-am dat seama că în oricare situație aș fi (copil/adult, bărbat/femeie, de oricare credință și orice orientare) mi-ar plăcea să am acces simultan la cât mai multe informații din cât mai multe domenii ce-mi pot crește calitatea vieții.
 ***
Nu cred că este suficient ce învățăm la școală. Nu e suficient ce învățam din cărți. Nu e suficient să vizionăm documentare. Nu e suficient să facem doar introspecții sau să fim propriul observator.
Dar cu siguranță obținem ceva minunat în cazul când conectăm toate acestea împreună înpropriul nostru mod. Asta numesc eu dezvoltare personală integrală. Doar așa cred că ne putem adapta noilor condiții de viață. Bineînțeles, aceasta este o părere personală.
Deși această pagină arată la prima vedere ca un "catastif de informații" (citat dintr-un mail pe care l-am primit) fără legătură pentru ceilalți , pentru mine acestea formează împreună acel întreg pe care l-am denumit cu titlul acestui articol.
Cu drag @Valentin Dragomir.

Confesiuni



Sînt un om care, contrar aşteptărilor, îmi exprim mai greu iubirea. Atunci cînd sînt copleşit de iubire devin tăcut şi contemplativ. Mi-e de ajuns ceea ce simt în mine, mi-e de ajuns să fiu în preajma celor pe care îi iubesc sau să ştiu doar că ei există şi am senzaţia că si ceilalţi simt ceea ce simt eu. Se pare că aici mă mai înşel, se pare că ceilalţi au nevoie, să zicem aşa, şi de gesturi ale iubirii, de cuvinte, de o invitaţie la o plimbare sau la un restaurant, de o excursie sau de cadouri. Astăzi aleg să vă spun că vă iubesc, că mi-e inima plină de recunoştinţă şi simt că este bine să ştiţi aceasta. Vă iubesc pe toţi cei care căutaţi frumosul şi o cale de a vă transforma, pe toţi cei care aspiraţi la o trezire a sufletului, la un mod sublim de a trăi.


Nu este simplu drumul transformării nici pentru mine şi, slavă Universului, mai am încă multe de transformat. De asemenea, nu cred să fie careva care să se fi transformat, să-şi fi trezit sufletul la viaţă fără dificultăţi, dar indiferent de greutăţi păşesc mereu cu încredere pe cale şi vreau să vă împărtăşesc astăzi direct ceea ce pînă acum am pus doar în spatele fiecărui articol, în spatele tuturor cuvintelor pe care vi le-am daruit de-a lungul ultimelor luni. Am scris şi am vorbit mereu cu iubire, cu speranţă, cu bucurie, cu încredere într-un om nou, un om îmbunătăţit. Am crezut şi continui să cred că putem deveni oameni sensibili, cu sufletele vii, animaţi de cele mai nobile şi înalte aspiraţii: aspiraţia de a putea fi întotdeauna plini de bunătate, aspiraţia de fi mereu plini de compasiune. Am fost şi sînt un visător, visez o lume în care să predomine oamenii însufleţiţi de iubire, înţelepciune, simplitate sau cel puţin de bunăvoinţă. Am scris şi continui să scriu pentru a face posibilă împlinirea acestui vis.


Dacă tot am ajuns la confesiuni recunosc că uneori am avut aşteptări de la lume. Aş fi vrut uneori să fiu mai mult susţinut în toată această muncă, să vină spre mine oameni generoşi care să-mi mai rezolve din nevoile vieţii, adeseori destul de mari, dar am trecut şi de aceste copilării şi astăzi vă spun tuturor celor care citiţi aceste rînduri că am ajuns să scriu cu o inimă împăcată, plină de iubire şi fără nici o aşteptare, scriu din prea plinul sufletului ceea ce simt să împărtăşesc. Este în natura florii să înflorească este în firea mea să scriu, atît cît mă pricep, din ceea ce am ajuns să trăiesc şi să înţeleg. Vă iubesc chiar dacă nu vă ştiu pe toţi cei care cititţi cu inima curată aceste rînduri şi vă mulţumesc pentru că prin aspiraţiile voastre spirituale îmi împliniţi măcar în parte visul de o viaţă, visul de a trăi într-o lume în care oamenii să fie cu adevărat vii şi buni.






În concluzie, nu staţi prea mult pe gînduri şi nu filosofaţi inutil – doar trăiţi şi fiţi unul şi acelaşi în tot şi în toate!

Azi scriu fără metafore...

   Azi scriu fără metafore, pentru că refuz să mă mai ascund după cuvinte. Azi renunţ la piele, la stele, la miere, la rugină şi la filme porno. Azi stau în parc, cu tricoul patat, îmbrăcat cu hainele în care am dormit. Stau chiar pe o bancă verde şi îmi număr cuvintele. Până acum am scris 51 de cuvinte cu care nu am spus mare lucru. Am lăsat păianjenii acasă, muşeţelul, soarele şi alte personificări inutile.
Astăzi simt. Pur şi simplu simt. Nu sufăr, sunt doar trist. Azi vreau sa iubesc, sa plâng si sa râd.
   Pe banca de lângă mine doi ţărani îşi povestesc amarul într-o sticlă de Neumarkt. Încep să mă întreb de ce nu fac acelaşi lucru!?
Aştept să plouă, pare un moment oportun pentru o răceală zdravănă. Astăzi îmi doresc lucruri mărunte. Azi nu mai miros a filme porno, a tutun şi a parfum! Azi refuz să arunc constelaţii din ochi!
   Azi vreau doar să răcesc.
   Azi mă simt ca tractoriştii lângă care m-am aşezat, doar că ei şi-au vândut sufletul pentru câţiva lei, pe care, oricum, şi l-au înecat în cea mai mizeră bere.
   Acum sunt doar eu, figurile de stil m-au părăsit şi refuză să-mi vorbească. Astăzi scriu de pe smartphone, printre picături de lacrimi şi ploaie şi discuţii despre pământuri. Încep să înţeleg cum se simte în fiecare zi. Azi îmi pierd umanitatea uitându-mă la doi porumbei citadini jegoşi. Şobolani zburători afurisiţi.
  Azi scriu fără metafore.

Despre dragoste si greseli

Fragment din viata:
...Cineva m-a intrebat azi: 
-Ce-i cu tine? S-a intimplat ceva? Esti trist?
Am stat si m-am gandit ceva timp, si apoi am raspuns:
-Da. Am doua zile de cand da, sunt putin cam singur! Nu voiam sa par asa serios! Sunt ok! M-ai facut sa zambesc cand ti-am vazut poza! 
 -Mai vii cu din astea serioase la mine! Nu ma mai joc cu tine, da? Stiu cum e sa fii singur, eu sunt singura de 39 de ani, cu usoare perioade de pauza de singuratate. E grea, e al naibii de grea. Geme Bucurestiul ala de muieri, chiar nu gasesti una pentru tine?
O muiere serioasa, care sa stie sa faca ciorba!...

   Oamenii construiesc. Fiecare dupa puterea lui. Fiecare dupa suferinta lui. Fiecare dupa fericirea lui. Unii construiesc doar ziduri. Altii construiesc poduri. Oamenii cresc vise in viata lor. Ele se nasc din dorinta. Cu multa pasiune. Asa cresc ele. Unele mor la cateva secunde dupa ce au aparut. Altele raman acolo in viata ta mereu. Uneori lupta o pierzi cu mult inainte ca ea sa inceapa. Din pacate realizezi acest lucru doar dupa ce ai fost infrant. Asa e si cu visele ce apar si dispar. Asa e si cu dragostea pe care o dai dar nu o primesti. Asa e si cu fericirea ta. Nu e fericit cel care are. E fericit cel care este multumit cu ce are si stie sa-i multumeasca Universului in fiecare zi pentru ce are in viata lui! Acum invinge cel care iarta!
   O sa vina si acea zi cand am sa iubesc! O sa vina si acea zi cand am sa intalnesc acea femeie care o sa merite fiecare atingere, fiecare mangaiere, fiecare zambet de pe chipul meu! O sa vina si acea zi cand am sa intalnesc acea femeie care o sa-mi insufleteasca visele, care o sa ma faca sa-mi doresc sa vin acasa in fiecare zi cu o floare in mana si nu pentru ca asa e firesc, ci pentru ca asa voi simti ca traiesc. Da, am sa iubesc si chiar daca uneori pare atat de greu de imaginat acest lucru… am sa iubesc!

Mica lecție de iubire


Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime.

Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.

Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile.

Dezaprobând, condamnând sau pedepsind nevoia celuilalt de a-şi petrece timpul cu altcineva (nu neapărat un partener erotic), te aperi de propria teama de pierdere şi abandon.

Instrumentul pe care îl foloseşti este controlul.
Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea.

Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. Iţi vei asuma riscul ca el, bucurându-se de această libertate, să întâlnească pe cineva mai potrivit sau mai stimulativ.
Dacă se întâmplă asta nu-ţi modifică sentimentele nici măcar cu un milimetru.
Tu nu iubeşti  pentru ca celălalt  să te iubească la schimb.
Tu iubeşti pentru bucuria de a-ţi manifesta această putere.

A iubi necondiţionat este o mare putere!

Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea.
Dacă celălalt  pleacă sau vrea să plece, nu-l vei putea reţine.

Cum se atinge acest nivel? Cum se iubeşte fără a fi dependent?
Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere?

Într-un singur fel. AFLAND CINE ESTI.

Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit.
Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire?
Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine!


Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea.

Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă.

Fericirea ta nu se află în celălalt! S-ar putea să-ţi ia foarte mult timp (vieţi întregi) ca să înveţi asta, însă în cele din urmă vei învăţa.


După ce cazi de mai multe ori în aceeaşi groapă, în cele din urmă o vei ocoli.
Sper să nu înţelegi de aici că sunt împotriva relaţiilor de cuplu. Sunt pentru! Mă interesează şi susţin orice situaţie de viaţa care te poate învăţa ceva profund.
Relaţia de cuplu este o astfel de situaţie.

Problema nu este cu relaţiile de cuplu. 
Problema este cu oamenii care suferă în relaţii de cuplu fără să înveţe nimic.



Iar categoria cea mai nefericită e constituită din cei care suferă şi pretind că sunt fericiţi...
Şi adaug; Universul locuieşte înăuntrul tău.

Azi sunt fericit pentru ca...

Inainte nu spuneam prea des ca sunt fericit. Cred ca e un termen prea folosit in ultimul timp. Sa fim bine, sa zambim, sa ne simtim bine in compania unor prieteni, sa nu avem griji nu inseamna neaparat ca suntem fericiti. Cel mai des ma gandesc la asta fix in momentele cele mai grele, in care caut portita spre lucrurile care ma fac sa ma simt multumit, recunoscator.
Sa incerc sa fac o alta lista aici e putin cam dificil, mai ales pentru ca nici o zi nu este identica. Mi-e teama ca voi uita multe si, pe de alta parte, ca o sa iasa prea lunga.
Asadar azi sunt multumit ca pot: sa rad din orice, fara un motiv anume, sa ma trezesc in fiecare zi si sa traiesc; sa ies in natura, sa ma intind pe iarba si sa ascult, sa ma duc in oraselul copiilor si sa ma simt iarasi copil,  sa imi fie apreciata munca, sa pot sa ii ajut pe cei mai ghinionisti, sa spun mereu ceea ce simt, chiar daca nu mereu e usor, sa intalnesc oameni frumosi de la care am ce invata, sa iubesc si sa fiu iubit, sub toate formele; sa ascult muzica si sa dansez singur acasa in oglinda fara sa imi pese de nimic, sa nu imi fac asteptari mari si sa fiu surprins, sa pot sa ajut, oricand, oriunde, oricum; sa treaca anii si unii oameni sa nu ma uite si prieteniile sa ramana la fel, sa observ ca in jurul meu sunt mai multe zambete si mai putine certuri.

Sa vad zambetul unui copil, privirea unei batrane pierdute pe care o ajuti sa se orienteze, sa simti imbratisarea prietenului pe care nu l-ai mai vazut de mult timp, sa meditez dimineata in care afara e soare si sa profit din plin de ziua petrecuta in natura… Astazi, acum si aici sunt fericit ca traiesc!
Intrebare: Ce te face fericit, astazi, acum?

Cugetări despre viaţă.

De dimineaţă m-am trezit cu o poftă nebună de viaţă. Ce vreau să zic e că e lucru mare având în vedere că în majoritatea dimineţilor în mintea mea încolţea de fiecare dată acel gând sumbru pe care sunt sigur că toţi l-aţi încercat la un moment dat: "De ce să mă mai trezesc?"  Oricum ziua de azi va decurge la fel ca şi cea precedentă şi ca şi cea de dinaintea ei. De ce nu mă pot trezi doar atunci când se întâmplă ceva palpitant, ceva care să mă smulgă din rutină şi să mă arunce în necunoscut? Vedeţi voi, dacă am putea alege în ce momente să ne trezim am pierde atât de multe lucruri frumoase. Căci nu doar palpitantul şi aventura fac viaţa noastră mai frumoasă. Vă povesteam de multe ori ce încantare mă cuprinde, aşa pe nebănuite, când văd un copac înflorit, o mamă care-şi plimbă copilul, doi bătrânei ţinându-se de mână. Deunăzi am inceput sa rad singur atunci când, din autobuz, am zărit pe stradă doi moşnegi sprijinindu-se unul de celălalt. Mă gândeam că ei suntem noi de astăzi şi că, dacă lucrurile îşi urmează cursul firesc, ar fi atât de drăguţ să avem şi noi, când vom fi ei, un umăr pe care să ne sprijinim şi cu care să împărţim momente şi să ne repovestim viaţa. Prieteni la bătrâneţe nu-ţi mai faci, aşa că păstraţi-i alături pe cei cu care aţi împărţit momente căci la final ei vor fi cei cu care veţi încerca să vă resuscitaţi memoria şi  să vă amintiţi de vremurile de acum.

Mulţi au scris cărţi cu reţete despre fericire şi încă şi mai mulţi care au încercat să le aplice dar puţini dintre ei au reuşit cu adevărat. Căci o reţetă universală încă nu s-a inventat sau poate încă nu s-a născut mintea aia strălucită capabilă s-o facă. Până atunci nu ne rămâne decât să căutăm în noi dorinţe, motivaţii şi semnificaţii. Pentru că farmecul vieţii nu stă în cărţi şi reţete de fericire absolută ci în modul în care fiecare dintre noi reuşeşte s-o afle. Că fericirea e relativă sau că ea nu există cu adevărat, nu putem spune cu exactitate, însă putem bănui că ea e acolo atunci când ne saltă inima din piept, când ne bucurăm de bucuria altora, când ne trezim de dimineaţa cu poftă de viaţă ştiind că totusi azi e atât de departe de a fi o zi specială.
E vădit lucru că oamenii se încăpăţânează să se compare cu alţii, să îşi dorească să fie altcieneva, să se accepte cu greu aşa cum sunt şi e mare lucru atunci când înveţi să nu te mai priveşti prin ochii celor din jur şi să înveţi să te priveşti pe tine în toate oglinzile pe care le întâlneşti. Imaginea de acolo o iei cu tine tot timpul şi dacă nu o placi nu aştepta ca alţii s-o facă în locul tău. Oamenii din jurul nostru sunt  cele mai mari expresii ale adevărului pe carele putem afla despre noi. Cu toţii avem un ritm propriu care ne conduce şi mai presus de toate cu toţii avem în noi puterea  de a merge până la capătul drumului. Să nu fiţi însă trişti când drumul vostru nu coincinde cu a celor apropiaţi. Sunt în viaţă momente când fiecare merge pe poteca lui, dar să nu uităm că niciun drum nu e ocolit de alte cărări şi până şi cele mai îndepărtate poteci ajung să se interescteze.
Am învăţat că valorile şi idealurile sunt diferite, şi doar pentru că cineva nu ni le împărtăşeşte nu înseamnă că e mai prejos decât noi. Am învăţat că doar respectând vei fi la rândul tău respectat şi că doar învăţând din greşelile proprii poţi fi un bun sfetnic pentru cei din jur. Căci până nu dai piept cu durerea nu poţi afla ce-i alinarea.
Ne pregătim cu toţii pentru călătorii peste mări şi oceane, căutăm în permanenţă sentimentul acela puternic care durează o veşnicie şi pe care sperăm să-l menţinem viu toată viaţa, însă ne e greu să căutăm în cel mai accesibil loc: în noi înşine. Oriunde am merge, singura variabilă asupra căreia avem controlul suntem chiar noi. Oamenii vin şi se duc, locurile şi situaţiile se schimbă cu viteză luminii , singură investiţie reală rămânem în final in noi. Indiferent de cât ne-am dori să rămânem agăţaţi de acel ideal în care emoţiile durează o veşnicie, şi să rămânem fermi convinşi că sufletul nostru pereche va rămâne alături de noi până la sfârşitul călătoriei, că povestea noastră va fi mereu acel basm cu final fericit, atunci când furtuna apare, când intervine  lupta de supravieţuire, instinctual primar de autoprotejare primează fără doar şi poate. Dar nu vă îngrijoraţi, e firesc să fie aşa. Iubirea faţă de propria persoană reprezintă intodeauna cel mai mare catalizator. Aşa a fost dintotdeauna şi n-o să reinventăm noi astăzi roata. 
Începusem articolul de azi atât de pozitiv şi am sfârşit-o ca de obicei într-o notă nostalgică. Asa sunt eu!
Aşadar, să ne bucurăm  de ziua de azi, e singura certitudine pe care o avem la îndemână.
Călătoria începe acum.

Privind in urma...



   M-am trezit cu gandul la tine, azi. Te-am visat. Se intampla frecvent in ultimul timp. Se facea ca ne-am intalnit dupa mult timp acasa la Cosmin, si tu ai venit cu iubitul tau, un tip inalt, slab, brunet si urat, pe furis ma sarutai si vroiai sa stai cu mine, dar parintii tai nu te lasau, erau si ei in visul meu, a fost un vis "greu", eram gelos si plangeam. Inseamna ca inconstientul, care produce visele, incearca sa-mi dea o lectie prin furnizarea unui vis drept exemplu. Imi reaminteste despre circumstantele nefericite. Prima oara dupa atatea saptamani, m-am gandit iar la noi si la ce insemnam, la un moment dat, unul pentru celalalt. Oscilez...

   Mi-am adus aminte de cafeaua pe care o faceai dimineata, cu o religiozitate ciudata. Intotdeauna avea acelasi gust, aceeasi cantitate de zahar, era numai buna de baut. Nu vorbeam cu tine o jumatate de ora. Te lasam sa te trezesti, in liniste, asa cum iti place. Mi s-a facut dor de pachetul de tigari pe care il imparteam. Fumam acelasi lucru. Acum fumez Dunhill negru. Tigari lungi, frumoase, pretentioase. Iau ochiul, dau bine intre degetele mele. Le caut mai mult, ca nu se gasesc intotdeauna peste tot. Mai fac compromisuri si le mai inlocuiesc cu alte sortimente dar, mereu ma intorc la ele, m-au cucerit. Dar destul despre tigari, desi e ciudat cum ma definesc.

   Si as fi vrut sa iti spun ca imi pare rau ca n-am stiut atunci sa lupt mai mult, ca eram prea orbit, ca sa stiu, sa pot sa fac compromisuri. Dar la ce bun sa traiesc cu “ce-ar fi fost daca”. Deciziile se asuma, atata lucru am invatat de la viata.

   Nu-mi regret decizia. Am crescut mult, singur, si nu cred ca as fi putut sa fac asta langa tine. Era mult prea greu sa te vad cum te dai, pentru mine. Cum imi ascundeai lucruri doar pentru ca eu eram atat de inversunat si pornit.

  Si, totusi, nu inteleg de ce azi dimineata m-am trezit cu gandul la tine…

Fac depresie. Vrei si tu?

Cum sa fii nefericit!

      Te-ai cam plictisit de toate ghidurile legate de fericire, succes. Nefericirea este mai confortabila si ti se pare mai fireasca decat optimismul si euforia unor semeni. Iata ce ai de facut pentru a fi nefericit:
      Ofteaza din cand in cand. Adormi plangand gandindu-te ca nimanui nu ii pasa de tine. Rememoreaza la nesfarsit scene din trecut cand ceilalti ti-au facut rau. Gandeste-te cum ai fi putut sa actionezi atunci, cum te poti razbuna, dar nu pune nimic in aplicare. Refularea este suficienta. Gandeste-te la toate momentele cand ai fost nedreptatit. Au fost situatii similare. Destinul tau este nedrept. Esti o victima. Asculta la nesfarsit melodii triste, care iti amintesc de momente din viata ta. Nu iti suna prietenii. Ba chiar inchideti telefoanele. Ar trebui sa faci un efort sa pari a fi ok si sa-i suporti pe toti.  Lasa problemele sa se adune. Amina-le. Nu le cauta rezolvare. Oricum nu poti schimba nimic. Nu ii confrunta pe cei care ti-au gresit. Nu are sens sa le ceri explicatii. Oricum te-ar minti si stii si tu mai bine care le-au fost intentiile reale. Gandeste-te cat de mult iti urasti jobul sau anumite activitati. Nu, nu are sens sa schimbi nimic. E atat de bine sa te gandesti doar. Daca te intreaba cineva cum te simti, spune-i ca esti ok. Ar trebui sa isi dea singur seama ca ceva este in neregula, nu sa intrebe. Daca tine la tine,daca ii pasa, poate sa isi dea cu usurinta seama ce s-a intamplat.  Gandeste-te la nedreptatea din lume si mai ales la faptul ca tu nu ai fost privilegiat. Gandeste-te la cea mai mare greseala pe care ai facut-o. Da, rememorezi momentul, sentimentele de atunci. E groaznic, ai dat-o in bara si sigur se va mai intampla. E un haos peste tot. Nu incerca sa iti pui ordine in ganduri, in viata. Fii perfectionist! Nu poti sa fii multumit de orice mic succes. Oricum, ai fi putut sa faci mai bine. Sau poate nu ai fi putut. Nu mai conteaza. Trebuie sa poti mai mult, altii pot. Nu avea incredere in oameni. Fii suspicios. Asa e cel mai bine. Toti au motive si motivatii ascunse. Amana iesirile acelea in oras. Nu te simti in stare. Nu ai chef acum. Poate vei merge saptamana viitoare. Sau alta data. Compara-te mereu cu ceilalti. Ei sunt mai buni, ei se pricep la toate, tu nu reusesti sa excelezi in toate domeniile. Nu spune nimanui despre planurile tale secrete. Aproape sigur nu vei reusi, asa ca nu are sens sa afle ei despre esecurile tale. Nu, nu te duce la interviul acela, nu participa la competitie. Nu esti pregatit momentan. O sa fii pregatit, dar nu, nu acum. O sa dai gres. Rastalmaceste la nesfarsit vorbele celorlalti. Intodeauna exista un inteles ascuns in defavoarea ta. Uita complimentele celorlalti. Te mint si oricum te simti aiurea cand vine vorba sa raspunzi unui compliment. Reprosurile sunt singurele care conteaza. Amintesteti-le pe toate. Indeparteaza-te de persoana iubita. Oricum nu il meriti. Tu ai dreptate intotdeauna. Trebuie sa ai dreptate! Problemele tale sunt intotdeauna cele mai mari. Ceilalti au probleme usor de rezolvat, dar nu vad asta. Este incredibil de usor sa fii nefericit, sa te inchizi in tine insati, sa fii depresiv, sa refuzi sa comunici cu ceilalti.
Este incredibil de usor sa iti faci singur rau si sa ii ranesti pe ceilalti. Este mai usor sa te victimizezi decat sa cauti solutii pentru problemele tale. Este si mai usor sa cauti solutii extreme, punandu-ti singur bete in roate. Este mai confortabil sa nu faci niciun efort pentru a fi fericit, pentru a ii face pe ceilalti fericiti.
Este indeajuns sa ai ganduri negative de genul celor enumerate mai sus pret de cateva zile, pentru a intra intr-o frumusete de depresie. Cu totii avem motive pentru a nu fi intotdeauna zambitori si fericiti. Si tocmai de aceea cautam compania celor care sunt mai veseli. Pentru ca ei ne amintesc ca se poate. Pe ceilalti ii lasam sa se izoleze.
Avem o singura sansa pentru a dovedi ce putem face, pentru a invata,pentru a iubi, pentru a indragi, pentru a trai. Avem o singura viata.

Cuvinte magice - Relaxarea si puterea.

Cuvintele devin magice prin incarcatura si forta pe care le-o conferim noi. Asadar, o parte din magie sta in fiecare dintre noi!

Relaxarea
 si  puterea.
    Aceasta asociere suna a sofism, dar sa stii ca relaxarea iti asigura forta puterii. Altfel spus, relaxeaza-te ca sa poti invata cum sa devii puternic.

Am fost mult timp dus fara nici o directie de cei care aveau mai multa putere decat mine. Habar nu aveam ca puterea interioara este de fapt o forta pe care doar emotiile pozitive ti-o dau. A trebuit sa imi dau cu capul de multe ori pana sa inteleg ca toate lucrurile bune in viata vin doar cand in interiorul tau esti intreg, echilibrat, armonios.
Acest obiectiv a devenit cel mai important pentru mine cu mult timp in urma. Am cautat sa invat cum pot sa imi domin mania, nervozitatea, teama, frica si sa imi dezvolt calmul, increderea in mine, curajul, echilibrul emotional.
Adica a trebuit sa trec de la emotiile negative la emotiile pozitive.
Aceasta trecere a insemnat pentru mine nu doar faptul ca am inceput sa fie in interiorul meu mai multa fericire si energie, dar a insemnat inca ceva ce nici macar nu cautasem. Din momentul in care psihicul meu simtea tot mai mult si mai des emotiile pozitive, incepusem sa fiu mai comunicativ, mai deschis, mai relaxat si mai vesel cand eram cu ceilalti oameni din jurul meu.
Aceasta schimbare mi-a adus primele succese pe plan social. Incepusem sa fiu alt om, eram acelasi dar parca eram altul. Incepusem sa am alta atitudine.
Atitudinea este cheia succesului in viata ta. Emotiile iti contruiesc atitudinea. Atitudinea este cea care itidistruge sau iti creaza viata pe care o doresti.
Daca ai emotii pozitive si puternice, controlate, sanatoase atunci si atitudinea pe care o poti contrui este una pozitiva si puternica.
Daca ai, cum aveam eu cu ani in urma, doar emotii negative de teama, disperare, manie, frustrare, nervozitate, slabiciune atunci atitudinea ta este una slaba si pesimista.

Inteligenta emotionala amplifica puterea interioara.

Cuvinte magice - Calm si liniste.

De astazi voi incepe sa scriu un nou tip de articol, care se va numi Cuvinte magice. Cuvintele magice sunt cuvinte simple, dar aprofundarea intelesului lor are efect miraculos asupra fiintei umane.

Calm 
si liniste.

      Din ce motiv aceste doua cuvinte sunt magice? Deoarece daca  vei deprinde obiceiul de a trai in calm si liniste, vei capata echilibrul energetic de care toti avem nevoie. Si daca vei capata un bun echilibru energetic, asta te va ajuta enorm sa depasesti toate problemele ivite. Desigur, depasirea lor o vei realiza numai cu ajutorul Lui Dumnezeu (fiecare cu al lui - sa nu uiti ca uniunea ta cu Dumnezeul tau te face puternic - eu pe al meu il numesc Univers, in fond sunt acelasi lucru! 
Increderea in tine, bazata pe o credinta extrem de puternica in Dumnezeu(Univers) reprezinta garantia reusitei in viata pentru orice fiinta umana. Universul vrea ca tu sa reusesti! Gandestete la ordinea universala, de ce trebuie sa fie viata ta un haos!???

Ce semnifica pentru tine reusita in viata? Recunoastere, sanatate, bani, dragoste, succes?

Le poti avea pe toate, cu o singura conditie - sa crezi, deoarece puterea omului vine din credinta. Si avand putere, destinul tau va fi de acum orientat pe traiectoria sansei. Diferenta dintre "sansa" si "noroc" este data de tine insuti. Sansa constituie legea probabilitatilor in actiune (implica-te, actioneaza, iar probabilitatea ca sansa sa apara in viata ta creste), in timp ce norocul apare ca ceva de genul unui bilet castigator la loto sau un castig la cazino. Dar viata ta nu este un joc de noroc, o loterie la care astepti biletul castigator sau o partida la cazino. Incat, sansa ta va fi norocul programat de tine insuti prin efortul tau de a te autodepasi, ceea ce iti va permite sa ai tot ceea ce vrei in aceasta lume.

Victor Hugo a spus: "dupa ce ai facut tot ceea ce ai putut, culca-te si dormi. Dumnezeu(Universul) este treaz."

Si astfel, a-ti trai viata sub semnul credintei devine o modalitate sigura de captare a succesului in viata ta, deoarece drumul autocunoasterii - singurul care iti va permite sa fii tu insuti - poate fi comparat cu cel al credintei. Iar cel care le imbina pe acestea doua ajunge sa fie stapan pe viata lui.

Desigur, subliniez ca Marele Stapan al vietii tale, inaintea ta este Universul(Dumnezeu - cum vrei sa-i spui). Descoperire esentiala pe care a facut-o omul este aceea ca afland drumul credintei si pe cel al autocunoasterii il poate descoperi pe Dumnezeu si pe el insusi. Aminteste-ti detiparul tau mental in care Dumnezeu si cu tine trebuie sa se alature pentru ca tu sa poti obtine echilibrul necesar unei vieti de succes. Este acel echilibru generat de credinta, asa cum iti spuneam si mai inainte.

Asadar calm si liniste!!!