Aşteptări înşelate vs. înşelări aşteptate!

   De multe ori nu realizăm asta, dar aşteptările pe care le avem de la alţii influenţează felul în care aceştia sunt. Schimbând aşteptările pe care le avem de la alţii, putem schimba în bine sau în rău comportamentul acestora.
   Şi invers, noi suntem modelaţi de propriile aşteptări şi de ale celor din jur. Aceste aşteptări, aşa demne de ignorat cum par sunt cele care ne determină destinul.Ţie nu ţi s-a întâmplat niciodată să eviţi compania oamenilor care au prea multe aşteptări de la tine spunându-ţi mereu ce trebuie sau ar trebui să faci, să fi? Eu da… îi simt ca fiind sufocanţi, aşa că vezi bine ce afect au aceste aşteptări.

   Nu ţi s-a întâmplat niciodată ca cineva să se supere pe tine pentru că nu ai spus un anume lucru, nu ai reacţionat într-un anumit fel, nu ai făcut ceea ce “trebuia”!? Adică nu ai fost la nivelul aşteptărilor, pentru că nu erai conştient de ele.    Căutăm neîncetat iubirea ideală, relaţia ideală. Dar avem uneori parte de eşecuri sau, cel mult, de iubiri şi relaţii „călduţe”. Şi atunci când „nu mai merge”, e întotdeauna vina celuilalt. Pentru că nu ne iubeşte îndeajuns, pentru că nu ne-a îndeplinit aşteptările. Dar iubirea chiar aşteaptă ceva în schimb?
   Ne împovărăm cu bagaje de aşteptări, ale noastre, ale altora, care ne îngreunează viaţa în fiecare zi şi ne fac să o vedem ca pe un chin, când de fapt nu e decât închisoarea pe care ne-am construit-o singuri, ne lăsăm limitaţi de aceste ziduri construite din aşteptări.   Te-ai gandit cum ar fi sa trăieşti fără sa ai aşteptări din partea celor din jurul tău? Sa iubeşti necondiţionat, fără a te gandi ca trebuie sa primeşti înapoi? Sa dai, dar sa nu aştepţi sa primeşti? Sa fii prieten cu cineva, sa-i daruieşti din timpul si dragostea ta, fără sa aştepţi nimic în schimb?

   Trecand prin viaţa, învăţăm lucruri noi si cunoaştem oameni noi, cu unii ramanem în relaţii bune, pe alţii ajungem sa nu-i mai putem suporta…
   Dintre cei cu care ramanem în relaţii bune, exista persoane cu care dezvoltăm o relaţie mai stransa; fie ca este vorba de prietenie - în adevăratul sens al cuvantului - fie ca este vorba de iubire; si ajungem sa-i cunoaştem mai bine. Atat de bine incat in mintea noastră se formează o anumită imagine, iar, după un timp, aceasta imagine duce către formarea de anumite standarde legate de persoana respectivă: un nivel ridicat de inteligenta, un suflet foarte bun, bun-simt, etc.
   Mergand pe aceeaşi linie, am ajuns la concluzia ca aceste standarde dau naştere unor aşteptări, de exemplu, ai nevoie de mare ajutor într-o problema si, avand imaginea prietenului cel mai bun ori a iubitului sau iubitei, ca fiind o persoana foarte buna la suflet si generoasa, apelezi cu încredere la el sau ea. Din păcate, aceste aşteptări nu doar ca pot avea si efecte negative, ci de multe ori acestea le pot depăşi ca amploare pe cele pozitive.
   Cum asa? Sa luăm un caz concret, fictiv evident. O sa relatez din perspectiva masculină(!).

"Ai o iubită cu care eşti împreuna de ani buni; totdeauna a fost sinceră cu tine, te-a respectat, ti-a spus în fata ce avea de spus, te-a ajutat de fiecare data cand ai avut nevoie, o iubita ideala, ca sa zic asa. Ei bine, după toţi acesti ani, ti-ai format o imagine foarte buna despre aceasta persoana, plănuiai chiar sa te căsătoreşti cu ea. Poate, cine ştie!? Si, dintr-o data, totul se schimba. Intr-o zi, te trezeşti ca persoanei respective a început sa nu-i mai pese. A devenit egoistă, nu se mai gandeste decat la ea, îţi vorbeşte urat, strigă atunci cand vorbeşte cu tine, poate îţi mai arunca si cate un “cretinule” sau “esti un dobitoc” printre strigăte! Ei bine, cred cu tărie ca în momentul respectiv te cuprinde o stare de soc - eşti pierdut si nu îţi mai dai seama ce se intampla cu tine, cu lumea din jurul tau…
"-Te ştiam altfel…
-Nu mă ştiai altfel, ci ti-ai format nişte păreri, ai aşteptări de la mine. Sunt altfel decat crezi tu!"
   Si; după ce reuşeşti sa treci de starea de soc; si elimini varianta unui amant, începi sa te întrebi dacă nu cumva ai gresit tu. Si eu sunt de parere ca pe undeva ai gresit. In momentul in care ti-ai bazat relatia cu ea pe un set de aşteptări. Si te vei gandi ca nu asa trebuia sa abordezi relatia.
Totusi, ce se intampla in momentul in care persoana care spune ca nu ar fi trebuit sa ai aşteptări de la ea are, ea insasi, nişte aşteptări de la tine. Sa zicem ca in momentul in care iti spune - abia dupa un timp indelungat - ca eşti dobitoc sau nesimtit, sau mai stiu eu ce. Avea formata o imagine mai buna despre tine?
Eu sunt de parere ca nu este corect - fie accepti ca persoana de langa tine are nişte aşteptări de la tine, fie nu le accepti, dar nu le aplici nici tu.
   La fel pot sta lucrurile si în cazul unei prietenii: după un numar de ani, consideri ca cel pe care l-ai ajutat de cate ori a avut nevoie ar trebui sa iti returneze, oarecum, aceste favoruri. Pentru ca o relatie de prietenie sau de iubire sa mearga bine, trebuie sa existe un anumit grad de reciprocitate. Nu cred insa ca exista reciprocitate perfecta intr-o relaţie fie ea de iubire sau de prietenie, intotdeauna unul din parteneri ofera mai mult decat primeste.
   Si iata ca asteptarile, pe care le avem de la o persoana apropiata, formate de cele mai multe ori în subconstient pot zdruncina serios o relatie. Si atunci ce facem? Sunt asteptarile ceva inerent pshicului uman? Putem sa renuntam la ele? Sa fie, oare, calea cea mai buna o acceptare a faptului ca prietenul sau prietena, iubitul sau iubită pot fi atlfel decat credeam noi? Sau si asta ar duce, intr-un final la imposibilitatea de a avea încredere si, in consecinta, la ruperea relatiei?

   Nu poţi să schimbi aşteptările lor, dar poţi schimba felul în care reacţionezi, tu alegi dacă să ţi sau nu cont de ele, dacă le laşi să îţi controleze viaţa.
   Până la urmă numai tu poţi ştii de care aşteptări merită să ţii cont. Dar indiferent că să sunt sau nu pozitive aşteptările, e preferabil să le impui o limită oamenilor, să le fie clar că e viaţa ta şi vei face ceea ce ţi se potriveşte, nu ce aşteaptă ei de la tine. Nu e greu, dar nici uşor să faci asta. Nu există o metodă general valabilă.
   Pentru mine au fost de folos aşteptările altora, m-au făcut să am încredere în mine şi să lupt pentru mai mult. Dacă nu ar fi fost ei cu aşteptările lor, azi aş fi fost o altă persoană, una care se mulţumea cu orice şi care credea că nu e în stare de nimic.
   Doar din acest punct de vedere sunt bune aşteptările. În rest, numai de rău despre ele. Aşteptările sunt o mare sursă de stres. Fiindcă sunt nerealiste, exagerate. Pentru că nu suntem conştienţi de ele.

Renunţă la a avea aşteptări din partea altora. Cu cât mai puţine aşteptări ai, cu atât mai puţin vei fi dezamăgit.
Fă lucrurile pentru plăcerea de a le face, pentru că îţi pasă sau ţii la oamenii pentru care le faci, şi în nici un caz pentru ceva la schimb. Acceptă oamenii şi lucrurile aşa cum sunt.
Ţine cont de aşteptările lor dar trăieşte în funcţie de ale tale, pentru că tu te cunoşti cel mai bine, ştii de ce eşti în stare şi ce anume îţi doreşti cu adevărat.
Spune nu tăcerii. Când porţi aşteptări nerostite nu scapi de ele, ci le reprimi, iar acestea vor duce la formarea resentimentelor, furiei sau dezamăgirii.
Trebuie să te simţi bine în pielea ta, să fi tu mulţumit de ceea ce eşti, nu lăsa ca încrederea în tine, stima de sine să ă depinda de aşteptările altora.