Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

vineri, 2 iunie 2017

Azi sunt fericit pentru că...

...pot schimba mediul înconjurător într-o manieră pozitivă şi gândurile mele vor fi noi şi constructive.

Sunt creatorul propriei mele vieți.

Mă detaşez cu bucurie de traumele din trecut.

Sunt cu sufletul în pace.

Visez să cresc frumos şi să mă dezvolt.

Îmi doresc să evoluez.

În mintea mea sunt singura autoritate, pentru că sunt singura persoană ce gândeşte în capul meu.

Sunt bine construit şi vreau să fiu echilibrat.

Respir adânc.

Mă relaxez şi am încredere în procesul vieții.
Mă ridic să connstruiesc pentru mine şi universul mă sprijină.
Creez chiar acum o viața la care îmi va placea să mă uit.
Sunt împăcat cu mine însumi. Mă iubesc şi mă aprob!
Sunt valoros şi apreciat în cele mai pozitive moduri.

Sunt iubit de oameni şi îmi place să răspund la fel.
Sunt liber să ma mişc şi trăiesc în armonie.
Iubesc viața şi manifestările ei.

Simte Învață Evoluează
#ValentinDragomir

miercuri, 31 mai 2017

Dr. Amo

Uneori era trist doar pentru că, da, pur şi simplu îi plăcea cum se simte.
Se închidea în spatele draperiilor eu-lui său și asculta d-ale sufletului. 
Alteori, îşi spunea că este fericit și dansează de fericire. Dar, adevărul este că nu era nimic. Nici o trăire.
Era doar el. De cele mai multe ori era şi rămânea doar el. El şi cu "el", se plimbau prin parcuri, pe străzi, prin viața și nu erau nimic.

"Celalalt" care locuia în el, se simțea sigur pe el şi fără întrebări. Era condus de succes şi în fiecare dimineață avea exact aceeaşi vibrație: se gândea la propria lui direcție, recapitula planul pe termen lung şi, mai ales detaliile operaționale ale zilei. Îşi plimba ochii minții peste frânturile imaginilor viitoare ale zilei proaspăt începute: la ora 10, prima întâlnire cu un viitor client (oare o să iasă mai mult de 10.000 de euro pe termen lung din toata povestea?) - era meschin sa se gândească doar la asta - dar realitatea este ca era unicul obiectiv al întâlnirii.
La prânz îşi aranjase convenabil o vizită la o mătuşă, unde spera să ia prânzul fără să coste mai nimic şi să îi pregătească, exact ca înainte, când era mic, când îi gătea cea mai bună tocăniță. De fapt imaginea asta a mâncării l-a posedat complet preț de câteva secunde.
Chiar îi era foame. Nu era trist, nici vesel, era doar monopolizat de imaginea şi - mai ales - memoria întregii experiențe.
Nu îi plăcea să fie aruncat din aceste realități  semi-semnificative, pe alte drumuri.

Ascultau muzică andoi doar pentru că veneau pe rând una, două, trei, amintiri care îi încărcau şi le consumau mintea.
Zâmbea doar pentru ca să nu pară trist. Doar în ceea ce priveşte muzica se înțelegeau.

"-Ce sunt?"

-"Ești doar tu. Oricât de fericit, trist, iubit, înconjurat de prieteni și hore ale bucuriei, ești doar tu și așa o să mori."

"-Nu sunt neapărat singur, te am pe tine ca să îmi ții companie."

"-Cine sunt eu!?" Se auzea ca un ecou surd.

"-Nimic din jurul tău poate să nu fie real. Prietenii pot să nu fie ai tăi, pisica poate să te urască, poate întreaga lume a murit deja acum câteva minute și tu trăiești în fericirea dintr-o amintire."

"-Esti doar un gând haotic."

"-Fii fericit cât mai poți, naivule. În realitate, tot ce simți nu este valid. Ești un rezultat al propriilor fantezii."

Se blocă cu privirea într-un colț şi privea fix un punct de pe tavan.
De cele mai multe ori, trăia cu zecile de personaje din mintea lui, nu avea degete la mâini și la picioare ca să numere câți de “eu” erau.
Fericirea îi era relativă pentru că și realitatea din jur îi era relativă.

Oamenii cu încredere nu trebuie să vorbească mai tare. Sunt ascultați mai atent. Şi tot încrederea te face să mergi mai departe când pare că ai ajuns la limită.

Meditație

Lumea începe cu mine şi se sfârşeşte cu mine odată. Tot ce ma înconjoara, există fiindcă eu pot vedea, simți, atinge.

Lumea mea se întinde exact până unde îndrăznesc să visez!

Nimeni nu trage la răspundere pe nimeni pentru că Răspunderea însăşi este Nimic, Morala este Nimic, Etica este Nimic, Logica este Nimic, chiar şi Nimic însuşi este Nimic!

În sinea mea, omul, îşi doreşte mereu să fie doar el, pur şi simplu.

Sinteza zilei

Oamenii înțelepți ştiu să vadă dincolo de unele presupuse aparențe. Dar superficialitatea este la putere, şi puțini sunt cei care înțeleg şi cultivă înțelepciunea. 
Ca o religie desuetă, înțelepciunea şi toate ale ei moravuri, se şterg încet sub jetul nemilos al unui tranca-tranca, devenit din zgomot de fond, undă dominatoare.

Să distingem "zgomotul, de fond" de ceea ce este cu adevărat important... Îți trebuie oare să fii cu adevarat special, ca să faci asta?

Poate aşa se defineşte înțelepciunea - să alegi, din tot ce este în jur, doar ceea ce contează, să treci dincolo de "superficie". Şi în rest, poți să rămâi "nemuritor şi rece".
Numai un înțelept ar putea şti, şi puțini ar fi aceia care l-ar înțelege.
Oare ar părea nebun!?

Sunt doar câțiva oameni în jurul nostru, a căror părere contează fundamental pentru noi.
De ceilalți nu avem nevoie decât dacă vrem. Părerile lor sunt IRELEVANTE, deci din nou
"în lumea mea, mă simt nemuritor şi rece."
Universul meu este alcătuit doar din oamenii care contează...
Oare este arongant să te simți înțelept???