Dr. Amo

Uneori era trist doar pentru că, da, pur şi simplu îi plăcea cum se simte.
Se închidea în spatele draperiilor eu-lui său și asculta d-ale sufletului. 
Alteori, îşi spunea că este fericit și dansează de fericire. Dar, adevărul este că nu era nimic. Nici o trăire.
Era doar el. De cele mai multe ori era şi rămânea doar el. El şi cu "el", se plimbau prin parcuri, pe străzi, prin viața și nu erau nimic.

"Celalalt" care locuia în el, se simțea sigur pe el şi fără întrebări. Era condus de succes şi în fiecare dimineață avea exact aceeaşi vibrație: se gândea la propria lui direcție, recapitula planul pe termen lung şi, mai ales detaliile operaționale ale zilei. Îşi plimba ochii minții peste frânturile imaginilor viitoare ale zilei proaspăt începute: la ora 10, prima întâlnire cu un viitor client (oare o să iasă mai mult de 10.000 de euro pe termen lung din toata povestea?) - era meschin sa se gândească doar la asta - dar realitatea este ca era unicul obiectiv al întâlnirii.
La prânz îşi aranjase convenabil o vizită la o mătuşă, unde spera să ia prânzul fără să coste mai nimic şi să îi pregătească, exact ca înainte, când era mic, când îi gătea cea mai bună tocăniță. De fapt imaginea asta a mâncării l-a posedat complet preț de câteva secunde.
Chiar îi era foame. Nu era trist, nici vesel, era doar monopolizat de imaginea şi - mai ales - memoria întregii experiențe.
Nu îi plăcea să fie aruncat din aceste realități  semi-semnificative, pe alte drumuri.

Ascultau muzică amândoi doar pentru că veneau pe rând una, două, trei, amintiri care îi încărcau şi le consumau mintea.
Zâmbea doar pentru ca să nu pară trist. Doar în ceea ce priveşte muzica se înțelegeau.

"-Ce sunt?"

-"Ești doar tu. Oricât de fericit, trist, iubit, înconjurat de prieteni și hore ale bucuriei, ești doar tu și așa o să mori."

"-Nu sunt neapărat singur, te am pe tine ca să îmi ții companie."

"-Cine sunt eu!?" Se auzea ca un ecou surd.

"-Nimic din jurul tău poate să nu fie real. Prietenii pot să nu fie ai tăi, pisica poate să te urască, poate întreaga lume a murit deja acum câteva minute și tu trăiești în fericirea dintr-o amintire."

"-Esti doar un gând haotic."

"-Fii fericit cât mai poți, naivule. În realitate, tot ce simți nu este valid. Ești un rezultat al propriilor fantezii."

Se blocă cu privirea într-un colț şi privea fix un punct de pe tavan.
De cele mai multe ori, trăia cu zecile de personaje din mintea lui, nu avea degete la mâini și la picioare ca să numere câți de “eu” erau.
Fericirea îi era relativă pentru că și realitatea din jur îi era relativă.